Draga Eva,
Eva e inca mica. Fiecare plecare de acasa se negociaza cu un planset prelung si lacrimi fierbinti de suferinta, inghitite intre doua oftaturi. Ma incearca vinovatia acompaniata de o usoara melancolie. Timpul ne saboteaza. Simt cum o sa vina vremea cand o sa-mi pandeasca nerabdatoare plecarea si, o alta Eva, mai libera si mai neascultatoare, va pune stapanire pe casa.
Simt ca ma cuprinde o nostalgie si o neintelegere fata de aceste ipotetice transformari, cum sincopa lasata in mintea mea de acest atasament brusc estompat o sa ma rupa de realitate. De fapt, nu vreau sa ma detasez. Nu vreau sa ne obisnuim cu plecarile si despartirile fiindca intr-o lume ideala ele n-ar exista. Intr-o lume ideala copilul care se gandeste ingrozit la cum o sa se descurce fara alinturile mamei, nu afla niciodata raspunsul.
Silvienoire's Blog 